luni, 26 septembrie 2011

Omul si cainele



In general imi plac cainii. Daca as avea o curte mi-as lua unul sau doi, dar sa tii un caine la bloc mi se pare chinuitor atat pentru animal cat si pentru om.
V-ati dat seama din asta ca locuiesc la bloc, in unul din cartierele bucurestene. In aceste minunate oaze de civilizatie si cultura viata omului se impleteste cu viata cainilor intr-un mod nu foarte armonios.
Desi am spus ca imi plac cainii, nu agreez absolut deloc prezenta lor pe strazi. Sunt in mod evident un pericol pentru oameni atat prin modul agresiv in care se poarta cat si prin bolile pe care le transmit.
Acum cativa ani, cand avea fiul meu cam 1 si jumatate era la plimbare cu mama lui prin cartier, iar una dintre potaile aciuate printre blocuri a vrut sa il muste absolut fara nici un motiv. A scapat pentru ca mama lui l-a luat in brate sa il protejeze dar potaia a tinut neaparat sa muste ceva, asa ca a muscat-o pe sotia mea de picior. Dupa ce s-au intors acasa, reactia mea a fost sa ies sa il caut si sa il omor. Nu l-am gasit. Ma face asta un om rau? Daca un alt om ar fi ncercat sa ii faca rau fiului meu de 1 an si jumatate sau sotiei mele as fi reactionat la fel si fata de acel om. Ma face asta un om si mai rau? Poate, dar instinctul si datoria imi spun ca trebuie sa imi protejez in primul rand familia. Daca agresorii sunt cainii de pe strazi atunci specia mai bine adaptata trebuie sa supravietuiasca.
Un caine singur pe strada va fi in cazuri rare agresiv, dar o haita va fi in cele mai multe cazuri agresiva, e in firea si in codul genetic al cainilor.
Istericele de la televizor care se tavalesc pe jos de dragul cainilor maidanezi imi provoaca sila. Aia de la ong-uri fac asta in mod evident de dragul banilor foarte multi pe care ii dreneaza in numele cainilor fara stapan dar fara nici o actiune sau rezultat concret. Tanticile sau nenii care ii hranesc sunt de o ipocrizie si mai gretoasa pentru ca nu ar da o bucata de paine unui copil pe strada dar se rup in figuri si sar la bataie cand e vorba de caini. Sunt curios, dintre asazisii iubitori de animale, cati au trimis macar un sms in cadrul campaniei pentru Sectia de Cardiologie pentru copii de la Spitalul Marie Curie. As face orice pariu ca nici macar 10%. Cand femeia aia a fost omorata de haita de caini in curtea nu stiu carei institutii, aia care ii hraneau pe caini s-au dus macar cu floare la mormantul femeii aleia? Aici sunt 100% sigur ca nu. Atunci despre ce vorbim? Unde e mila si dragostea?
Luni de zile o tantica de genul asta a tot pus la coltul blocului meu mancare pentru caini. I-am spus de mai multe ori sa ia cainii in casa, sa ii vaccineze, sa ii spele si sa raspunda pentru ei. Nu mi-a raspuns. I-am spus sa nu mai adune cainii la blocul meu si daca e asa mare iubitoare sa le dea de mancare la blocul ei. Nu mi-a raspuns. E usor sa faci pe iubitorul de animale cand nu ai nici o responsabilitate, dar daca haita pe care o hraneste un nene sau o tanti omoara un copil sau un batran (ca s-au mai intamplat cazuri) si nenea sau tanti ajung la puscarie, cati "iubitori" de'astia vor mai fi? Iti plac animalele, adopti un caine, il speli, il hranesti, il vaccinezi, ii strangi rahatul cand il plimbi si raspunzi pentru el. Altfel esti doar o jigodie ipocrita.
Nu doresc sa fie omorati cainii fara stapan, dar in nici un caz solutia nu este convietuirea cu ei pe strazi. In Paris, in Praga, in Barcelona, mai aproape in Budapesta nu exista caini pe strada. Oare acolo nu sunt iubitori de animale care sa militeze pentru a fi lasati printre blocuri pentru ca, nu-i asa, iubim animalele?
Stiu ca s-a mai spus de 1 milion de ori, dar intre caini pe strada si strada fara caini aleg intotdeauna a doua varianta. In fata pradatorului cel mai feroce de pe planeta (omul), cainii nu au nici o sansa, dar nu m-as risca sa imi trimit copilul sa cumpere o paine de la magazinul din colt in fata caruia stau tolaniti vreo 10-12 caini. Daca vreunuia dintre ei i se pare ca s-a uitat copilul urat la el, cam care ar fi urmarea?
Adevarata dragoste pentru caini nu inseamna sa fie lasati pe strazi unde pot fi calcati de masini, pot fi impuscati sau otraviti de cetatenii mai nervosi, unde ajung sa se lupte intre ei sau cu oamenii strazii pentru putina mancare pe care o mai gasesc. Acei cativa oameni care au adoptat un caine si au mai convins si pe alti oameni sa faca asta sunt poate singurii care ar trebui intrebati cand se discuta solutii la aceasta problema, restul ciocul mic, vorba unei celebre tantici parlamentar de Romania.

luni, 19 septembrie 2011

Filme cu doctori


Serialele cu doctori!
Fara nici o urma de indoiala imi plac!
Cu ani in urma ma uitam la Emergency Room, acum ma uit la Scrubs cu doctorii aia tampitei pentru ca ma distreaza si ma relaxeaza. Grey Anatomy mi se pare fascinant prin complexitatea personajelor si alienarea unor cetateni care ar trebui sa fie fericiti sau macar linistiti pentru ca au aproape tot. De curand, TVR1 (cu plata) mi-a facut o surpriza placuta si a reluat difuzarea episoadelor din House M.D. House e suprem, n-are rost sa spun ceva, cine il intelege, e ok, cine nu, se poate uita linistit la telenovelele romanesti cu Adela Popescu. E prost insa ca ora de difuzare e cam tarzie si imi strica somnul de frumusete.
Ma tot intreb care e secretul filmelor cu doctori, de ce imi plac? Sa fie oare measjul atavic dat de samanul tribului care il vindeca pe razboinic purtand o masca pe ochi, invaluit in fum si incantand niste mesaje doar de el intelese? Sa fie oare aura pe care toti doctori o cultiva sugerand ca medicina e ceva doar pentru cei alesi, oarecum ocult si greu de inteles de catre plebe? Sau e fascinatia data de ideea ca propriul corp nu e mai mult decat o bucata de carne in mana medicilor, pe care acestia o taie, o cos, o inlocuiesc dupa bunul plac? Constienta propriei fragilitati in mainile unor oameni mai oameni decat ceilalti care dau impresia ca stiu tot si speranta ca acestia ne vor carpi si repara pentru inca o zi sa fie oare secretul?
Majoritatea dintre noi ne batem zilnic joc de propria persoana - mancam ca porcii, bem pana nu mai stim de noi, dormim cateva ore pe noapte, maximum de sport e sa ne mutam dosurile de pe canapea pe scanul de la masina si de acolo pe scaunul de la birou. Cand dupa 40 de ani incepem sa scartaim dam fuga repede la doctor, ii strecuram usor jenati 50 lei in buzunarul de la halat si asteptam cu speranta sa ne dea da 2 pastile si un sirop care sa ne faca de 20 de ani. Daca asta nu se intampla incepem sa ii injuram, sa ii acuzam de incompetenta si coruptie si ne plangem de sistemul sanitar din Romania. Dar scapam din vedere ca pana la urma medicii sunt tot niste oameni, oricat ar incerca ei sa isi aroge o farama de divinitate, ca si pe ei ii dor genuchii si ei poarta ochelari sau au tensiunea crescuta.
Dr House e doar in America, iar acolo traieste doar la televizor. Daca nu e meci, maine sunt alte 2 episoade.
Vizionare placuta!

PS:
EVERYBODY LIES!

luni, 12 septembrie 2011

A inceput scoala



A inceput scoala!
Pentru unii prilej de bucurie, pentru altii de tristete, prima zi de scoala aduce emotii in egala masura atat copiilor cat si parintilor sau bunicilor. Cu ghiozdanele in spate si cu buchetele de flori in maini elevii s-au indreptat cu pasi grabiti spre scoala.
Pe vremea mea (ce trist suna) scoala incepea pe 15 septembrie. Ministrul Funeriu (poate cel mai prost ministru pe care l-a avut invatamantul romanesc vreodata, a decis ca scoala sa inceapa anul asta pe 12 septembrie.
Desi imi parea rau ca se termina vacanta eu imi amintesc ca asteptam cu nerabdare reinceperea scolii. Era dorul de colegi si de prostiile pe care le faceam impreuna dar si un fior neinteles la vremea aceea de a afla ceva nou de la dascalii mei. Da, cu siguranta imi placea la scoala!
Copiii de astazi au vreun motiv de a se bucura de scoala altul in afara de a arata celorlalti ce toale si-a mai cumparat sau prin ce tari au calatorit?
Nu vreau sa fac paralele intre vremuri sau generatii dar bacalaureatul de anul asta ma face sa cred ca invatamantul romanesc e in pierdere grava de viteza. Cu o promovabilitate sub 50% la bacalaureat amfiteatrele universitatilor nostre vor ramane goale. Fara studenti de unde vor aparea elitele care sa duca tara asta inainte? Cu chelnerii sau strungarii pe care ii promoveaza presedintele? Nu am nimic impotriva chelenerilor, de fapt am dar asta e alta discutie, dar o natiune e dusa inainte de oameni destepti nu de mediocritati. De unde vor veni profesorii care sa il invete pe fiul meu sa iubeasca cartea? De unde vor veni medicii care sa ne tina in viata cand da masina peste noi in loc sa ne omoare la o simpla operatie de apendicita? De unde va aparea o noua generatie de politicieni care sa schimbe totusi ceva? Doar cu fotbalisti si manelisti nu cred ca vom depasi situatia de erata a istoriei.
M-am ingrozit cand am auzit ca de anul asta la liceu se vor da dictari. DICTARI!!!! Ca la clasa I pentru ca elevii de liceu nu stiu sa scrie, dar sigur stiu cum arata sigla de Dolce & Gabana si de unde se porneste maneaua pe iPhone. Spiru Haret se rasuceste in mormant.
Dar a inceput scoala si macar cei mici inca se bucura sa isi vada colegii si au emotii cand ii aseaza Doamna in banca. Pentru ei prima zi de scoala inca e o zi speciala.
Succes tuturor copiilor si dascalilor ce inca mai sunt demni de acest nume!

Prima zi de scoală

Personaje: 1 - bunicul, 2 - mama, 3 - tata, P - povestitorul, copilul

1 - Umblă-ncet să nu se scoale!
P Spune grijuliu bunicul
2 - Cât de dulce e când doarme !
3 - Ce frumos respiră Nicu!
1 - Pune-i ceasul să-l destepte!
2 - Pune-i sandvisu-n ghiozdan!
3 - O să-i fie greu de mâine bietului copil , un an…!
1 - Nu-l invidiază nimeni , că-i atât de bun la scoală?
2 - O avea lumină-n bancă?
3 - Nu l-o prinde o răceală?
1 - Să-i mai pun o flanelută?
2 - Să-i mai pun o baclava?
3 - Telefon o fi la scoală?
1 - Dacă-i trebuie ceva?

P Si jelindu-l de cu seară
Si gândindu-se la toate,
Noaptea-ntreagă se frământă
Trei fiinte-ngrijorate.
Oboseala se strecoară,
Printre ei ca o nălucă ,
Până când , de-atâta zbucium ,
Cad de somn pe unde-apucă.

Dimineata, pustiul sare
Înaintea tuturor,
Fără teamă , fără zgomot ,
Fără ceas desteptător.
Grijuliu, ca un om mare,
Face-un dus cu apă rece,
Se îmbracă la iuteală
Si-n sfărsit, când dă să plece:

Copilul - Hai , treziti-vă odată!
P De pe prag le strigă piciul,
Copilul - Că si astăzi o să pierdeti
Condica de la serviciu...

luni, 5 septembrie 2011

Bufonul regelui

Pe vremuri fiecare rege, domn, cneaz sau duce mai cu pretentii avea un bufon menit sa il distreze. Toata lumea credea ca bufonul e un nebun care vorbeste in dodii si se scalambaie spre distractia stapanului sau si al atarnatorilor de pe langa el.
Numai ca de foarte multe ori bufonul regelui nu era nici pe departe nebun ci din contra era un tip calculat, cu o inteligenta rece si care isi urmerea agenda proprie.
Unde vreau sa ajung cu asta? La Mircea Badea, sau mai exact la mirceabadea pentru ca, incet incet, tinde sa devina un substantiv comun ca xerox pentru copiatoare sau adidas pentru pantofii sport.
Este mirceabadea un tip inteligent? Nimeni nu poate nega asta.
Are si o capacitate speciala de a se face de ras seara de seara, pentru distractia unora dintre noi, fara insa ca asta sa ii afecteze vreun pic self esteem-ul cum ar spune fratii nostri americani.
De cativa ani mirceabadea duce un razboi aproape personal cu iubitii nostri conducatori riscand sa calce pe bataturi pe unul sau pe altul. De ce face el treaba asta? What's in it for him?
Pentru cele cateva mii de euro de la Antena 3?
Pentru a aparea la televizor?
Pentru ca ii pasa? Haida de! A spus de mii de ori cat ii pasa de cei din jur.
De ce nu pleaca din tara?
De ce nu face emisiuni cu siliconate si mardeiasi de cartier? S-ar uita mai multa lume si leafa ar fi mai mare.
Atunci? Care este agenda secreta a lui mirceabadea?
Nu vreau sa ma hazardez in presupuneri ci doar ma intreb de ce mirceabadea se rasteste in fiecare seara la gasca de hiene care ne conduce in loc sa isi gaseasca un loc caldut si bine platit? Florin Calinescu este inca proaspat in memoria publicului. Ar fi pacat ca mirceabadea sa urmeze acelasi traseu.
Intr-o tara normala, ca tot ii place lui mirceabadea sintagma asta, personajul mirceabadea nici nu ar fi existat. Ar fi fost probabil vreun profesor plictisit pe la vreun liceu de cartier sau, in cel mai bun caz, ar fi facut emisiuni cu Oreste cu glumite si gaguri subtirele cu pretentii pseudointelectuale. Atunci poate ca si Mircea Badea ar trebui sa multumeasca tarii asteia si oamenilor din ea ca au ajutat la aparitia personajului mircebadea.

Imi place mirceabadea? Nu in mod special.
Ma distreaza glumele lui cu iz de santier? Cateodata.
Sunt membru CNA? Nu.
Atunci de ce in fiecare seara, pe la ora 23:07, mana se indreapta negresit spre butonul cu numarul 9 al telecomenzii?
Pai este simplu:
Parintii mei m-au invatat sa spun te rog si multumesc.
M-au invatat sa ma port frumos si sa las femeile si pe cei mai in varsta sa intre primii pe usa.
M-au trimis sa fac sport si la olimpiadele de matematica si fizica.
Am crescut intr-un cartier de blocuri cu cheia la gat.
La auzul manelelor imi creste pulsul la 180.
Lipsa autostrazilor ma face sa imi cheltuiesc putinii bani prin straini.
Mitocanul care scuipa seminte la locul de joaca pentru copii ma face sa ii rup capul si sa i-l bag in punga de seminte.
Hotia si agresivitatea compatriotilor mei ma fac sa urlu.
Sunt satul pana in gat de Udrea si Basescu iar Ponta si Antonescu ma fac sa plang si sa schimb canalul.
Nu ma uit la Dan Diaconescu.
Nu ii inteleg pe baietii aia, stalpi de cafenele pe banii babacilor, care le ard pe siliconate si le mai si cumpara masini sau diamante. Care e smecheria sa strangi in brate o femeie gonflabila ca blonda/roscata lui Bote? Arata bine dar cand pui mana e tot doar o punga cu apa.
Iri si Moni m-au plictisit la maxim.
Telenovele, mai ales cele romanesti, imi maresc ficatul.
Ma intreb daca tiganii aia cu elicopter au platit impozit si TVA la afacerile cu aluminiu.
Becali si Borcea sunt supremi.
Ma simt un intrus in propria mea tara.

MIRCEABADEA SUNT CHIAR EU!